Definita cuvantului încercare
ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încercare
DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări, s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] – V. depersonaliza. Vezi definitia »
SPLENDOÁRE s. f. frumusețe fără seamăn; strălucire, măreție. ◊ lucru splendid. (< fr. splendeur, lat. splendor) Vezi definitia »
SIGNĂTOÁRE, signători, s. f. Clapă de metal care servește pentru a fixa coala de hârtie când se introduce în mașina de tipar. – Cf. signatură. Vezi definitia »
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încântare]. Vezi definitia »
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Ne- + clintire. Vezi definitia »