OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion]. Vezi definitia »

SESIÚNE, sesiuni, s. f. Perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, al unei instituții științifice sau ai altui colectiv organizat se întrunesc pentru a rezolva împreună unele probleme; p. ext. ședințele ținute în această perioadă de timp. ◊ Sesiune de examene = perioadă de timp în cursul căreia se țin examene. [Pr.: -si-u-] – Din fr. session, lat. sessio, -onis. Vezi definitia »

DIFUZIÚNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ◊ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio) Vezi definitia »

DEDICAȚIÚNE s. f. v. dedicație. Vezi definitia »

a nu vedea bine (pe cineva) expr. a nu prevedea că o anumită persoană va avea necazuri. Vezi definitia »