Definita cuvantului închinător
ÎNCHINĂTÓR, -OÁRE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. Închina + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu închinător
DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur. Vezi definitia »
ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr. arrimeur]. Vezi definitia »
DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. – Dinte + suf. -ișor. Vezi definitia »
miór s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405). Vezi definitia »
AEROGENERATÓR, aerogeneratoare, s. n. Instalație folosită la transformarea forței eoliene în energie electrică. – Din engl. aerogenerator. Vezi definitia »