Definita cuvantului mior
miór s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mior
AUTOTRANSFORMATÓR s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur]. Vezi definitia »
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Cerca + suf. -ător. Vezi definitia »
LIMITATÓR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată; limitor. 2. (Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor. – Limita + suf. -tor. Vezi definitia »
zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre Vezi definitia »
PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur. Vezi definitia »