Definita cuvantului înconjur
ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjur
GRIMEUR, â��Ă� /mĂ�r/ s. m. f. Specialist în machiaj; machior. -Din fr. Grimeur Vezi definitia »
-ZÁUR elem. v. sauro-. Vezi definitia »
ÁBUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apă. 2. Ceață rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare ușoară (a vântului), boare. – Cf. alb. avull. Vezi definitia »
SOUR SÁUĂR/ s. n. băutură răcoritoare cu gust acrișor, din zeamă de lămâie cu alcool, cu sau fără zahăr. (< engl. sour) Vezi definitia »
CLAROBSCÚR, -Ă adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur]. Vezi definitia »