Definita cuvantului încununare
ÎNCUNUNÁRE, încununări, s. f. Acțiunea de a încununa și rezultatul ei; fig. ducere la bun sfârșit, desăvârșire. – V. încununa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încununare
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica. Vezi definitia »
DEFOSFORÁRE s.f. Acțiunea de a defosfora și rezultatul ei. [< defosfora]. Vezi definitia »
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. Vezi definitia »
ÎNNEBUNÍRE s. f. Faptul de a înnebuni. – V. înnebuni. Vezi definitia »
ÎNCÍNGERE2, încingeri, s. f. Acțiunea de a (se) încinge2 și rezultatul ei. – V. încinge2. Vezi definitia »