Definita cuvantului îndărătnic
ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] - Îndărăt + suf. -nic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndărătnic
nóric, nórici, s.m. (înv.) sloven, noricean. Vezi definitia »
CHALCOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) perioada preistoriei, începutul civilizației cuprului. (< fr. chalcolithique) Vezi definitia »
PITAGÓRIC, -Ă adj. pitagoreic. (< fr. pythagorique) Vezi definitia »
tacticǎ; Vezi definitia »
LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular]. Vezi definitia »