Definita cuvantului îndemânare
ÎNDEMÂNÁRE s. f. Ușurința de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații; iscusință, abilitate, pricepere, dibăcie. – V. îndemâna.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndemânare
PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune) Vezi definitia »
FLOCOȘÍRE, flocoșiri, s. f. (Fam.) Scămoșare. – V. flocoși. Vezi definitia »
CONVOCÁRE s.f. Acțiunea de a convoca și rezultatul ei; convocațiune; (spec.) anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. [Pl. -cări. / < convoca]. Vezi definitia »
MATOSÍRE, matosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) matosi și rezultatul ei. – V. matosi. Vezi definitia »
CĂRUNȚÁRE, cărunțări, s. f. v. CĂRUNȚA. – [DMLR] Vezi definitia »