Definita cuvantului înfigere
ÎNFÍGERE, înfigeri, s. f. Acțiunea de a (se) înfige; împlântare. – V. înfige.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfigere
FRICȚIONÁRE, fricționări, s. f. Acțiunea de a fricționa. [Pr.: -ți-o-] – V. fricționa. Vezi definitia »
AUTODEZVOLTÁRE s. f. Creștere, dezvoltare prin sine, de la sine. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dezvoltare. Vezi definitia »
náre (nắri), s. f.1. Deschizătură a nasului. – 2. (Trans. de V.) Nas. – Var. nară. Mr. nare, nari. Lat. nāris (Pușcariu 1153; Candrea-Dens., 1203; REW 5826); cf. v. it., sard. nare, rar nara, prov. nar, cat. nars. Semantismul din Trans. coincide cu sp.Der. nărtos, adj. (năsos, cu nasul mare), prin confuzia suf. (-tos pentru -os, ca în spătos, sănătos, fruntos etc., după Candrea-Dens., 1204; de la un lat. *nāritōsus, după Pascu, Suf., 76 și Pascu, Beiträge, 10, cu suf. -tos); nărticios, adj. (năsos); nărtiță, s. f. (fosă nazală). Vezi definitia »
TRITURÁRE s.f. Acțiunea de a tritura și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire, pulverizare. [< tritura]. Vezi definitia »
ELECTROCUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z