PEGMATÍTĂ s.f. Rocă magmatică cristalină, întrebuințată ca materie primă pentru extragerea feldspatului și a cuarțului. [Var. pegmatit s.n. / < fr. pegmatite]. Vezi definitia »

clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv. Vezi definitia »

arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12). Vezi definitia »

păúză, păúze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân sau pe acoperișurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări). Vezi definitia »

APARÍNȚĂ s.f. v. aparență. Vezi definitia »