Definita cuvantului înfurcitură
ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfurcitură
ACETOCELULÓZĂ s.f. Acetilceluloză. [< fr. acétocellulose]. Vezi definitia »
șurubăreásă, șurubărése, s.f. (reg.) femeie care recurge la șiretlicuri; șurubariță. Vezi definitia »
PARAFORMALDEHÍDĂ s. f. Polimer al formaldehidei care, prin încălzire, se transformă în formaldehidă. – Din fr. paraformaldéhyde. Vezi definitia »
RÁȘPĂ s. f. v. rașpel. Vezi definitia »
prislúgă (prislúgi), s. f. – Fitil. Sl. (bg.) prislužiti „a servi” și „a aprinde” (Cihac, II, 293), cf. slugă. În Trans. Vezi definitia »