Definita cuvantului îngăduință
ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îngăduință
-ÚRĂ2 elem. uro2-. Vezi definitia »
MICROGÁLĂ s. f. gală1 de mici proporții. (< micro1- + gală1) Vezi definitia »
ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua. Vezi definitia »
atenansă, atenanse, s. f. (glum.) testicul Vezi definitia »
ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință. Vezi definitia »