Definita cuvantului înnebuni
ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înnebuni
pretutíndeni adv. – Peste tot. – Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). Origine îndoielnică. Pare cuvînt comp. din pre tot, cu un element obscur, cf. aiurea. După Miklosich, Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi lat. inde, cf. REW 328. Din lat. per totum inde, după Pușcariu 1378; per tot inde, după Candrea; per tot unde, cu -re după Candrea-Dens., 856. Vezi definitia »
IEFTINÍ, ieftinesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vinde cu preț mai mic decât înainte; a (se) reduce costul, prețul (mărfurilor, serviciilor, lucrărilor etc.). – V. ieftin. Vezi definitia »
ACARIÉNI s.m.pl. Ordin de arahnide care cuprinde animale microscopice parazite; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ri-eni, sg. acarian. / < fr. acariens, cf. gr. akari – arahnidă]. Vezi definitia »
jărcăní (jercăní), jărcănésc (jercănésc), vb. IV (reg.) a sfâșia, a jupui; a juli. Vezi definitia »
SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV.(Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”. Vezi definitia »