COMPROMÍS s.n. 1. (Jur.) Înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. 2. Înțelegere, acord care se bazează pe renunțări și pe concesii reciproce. [Pl. -suri. / < fr. compromis]. Vezi definitia »

FÍRNIS s. n. soluție folosită ca grund în lemnărie sau la prepararea vopselelor, a chiturilor. (< germ. Firnis) Vezi definitia »

COMPROMÍS s. n. 1. înțelegere, acord bazat pe renunțări și concesii reciproce. 2. înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. (<fr. compromis) Vezi definitia »

ÓPIS, opise, s. n. (Înv.) Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. Vezi definitia »

IMPRECÍS, -Ă adj. care nu este precis; nesigur, vag. (< fr. imprécis) Vezi definitia »