Definita cuvantului însoțire
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțire
DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune]. Vezi definitia »
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare. Vezi definitia »
LINGUȘÍRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși. Vezi definitia »
AMALGAMÁRE, amalgamări, s. f. Acțiunea de a amalgama. Vezi definitia »
ÎNCORONÁRE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona. Vezi definitia »