Definita cuvantului întâietate
ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâietate
TACITURNITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi taciturn. – Din fr. taciturnité. Vezi definitia »
gionoáte s. f. pl. – Picioare. – Var. gionate. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., III, 696-98, de la *genate, și acesta din lat. *genuata. Numai în Munt. Cf. REW 1999. Vezi definitia »
Toate plantele cu nucleu individualizat au fost numite: Vezi definitia »
DIRECTIVITÁTE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité) Vezi definitia »
STABILITÁTE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité]. Vezi definitia »