ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi. Vezi definitia »

BRAUNÍT s. n. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic. (< fr. braunite) Vezi definitia »

RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă, adj.] – V. rablagi. Vezi definitia »

MAZILÍT, -Ă, maziliți, -te, adj. Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. – V. mazili. Vezi definitia »

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă. – V. alămi. Vezi definitia »