încărí (încărésc, încărít), vb. refl. – A se încălzi. Lat. incălescĕre, trecut la *incalire, ca toate vb. incoative (Tiktin; Candrea-Dens., 840; DAR). Înv. Vezi definitia »

prizărí (prizărésc, prizărít), vb. refl. – A se pipernici, a se sfriji, a se atrofia. – Var. prezări. Sl. prĕzrĕti „a disprețui” sau prizirati „a observa” (Tiktin). Probabil de aici prizărit, adj. (sfrijit), literal „vrednic de disprețuit din cauza micimii, abia vizibil”; vb., care se folosește mai puțin, pare să se fi format după adj. Vezi definitia »

răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolți, a miji, a crește (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieși stelele și luna. – 3. A-și croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a crește (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neașteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der. răsărit, s. n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s. f. (înv., apariția soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s. f. (tresărire). – Cf. sări. Vezi definitia »

șleámuri s.n. pl. (reg.) așchii, surcele; scurtături. Vezi definitia »

scruntărí, pers. 3 sg. scruntăréște, vb. IV refl. (reg.) a se zvânta (după ploaie). Vezi definitia »