DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta. Vezi definitia »

șugátă, șugáte, s.f. (înv.) tun cu țeava scurtă, folosită în trecut. Vezi definitia »

BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec. Vezi definitia »

TÂRSOÁGĂ, târsoage, s. f. (Reg.) Barbă mare și neîngrijită. – Et. nec. Vezi definitia »

țârțărícă, țârțăréle, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. fasole. Vezi definitia »