VÍȘINĂ, vișine, s. f. Fructul vișinului, sferic, cărnos, de culoare roșu-închis și cu gust acrișor. ◊ Vișină sălbatică = fructul vișinelului (2). [Pl. și: vișini] – Din sl. višnja. Vezi definitia »

DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »

TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe) Vezi definitia »

PERISPERMATÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul cordonului spermatic. (< fr. périspermatite) Vezi definitia »

pízdă (pízde), s. f. – Organul genital femeiesc. – Mr. chizdă. Sl., cf. bg. dialectal, slov., ceh., pol. pizda, sb. pižda, rus. pizdá (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Vasmer, II, 355). – Der. pizdi, vb. (a o încurca, a o păți). Vezi definitia »