BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării. Vezi definitia »

TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -uleț. Vezi definitia »

FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț. Vezi definitia »

PIEPTÚȚ, pieptuțuri, s. n. Pieptișor. – Piept + suf. -uț. Vezi definitia »

STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, întrebuințat la pavoazări, la ceremonii etc. – Steag + suf. -uleț. Vezi definitia »