TRIACÍD, -Ă adj., s. n. (corp chimic) care posedă trei funcții acide. (< fr. triacide) Vezi definitia »

PSEUDOLICHÍD adj. v. FLUIDIZARE. Acțiunea de a fluidiza și rezultatul ei; procedeu industrial de trecere forțată a unui fluid printr-un strat de pulbere cu o viteză convenabilă pentru a aduce sistemul solid-fluid într-o stare pseudolichidă cu proprietăți asemănătoare lichidelor. [DEX '98] Vezi definitia »

SESCVIOXÍD s. m. oxid în a cărui formulă intră un element trivalent. (< fr. sesquioxyde) Vezi definitia »

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adânc) de pământ, de lemn sau de metal, din care se mănâncă; strachină. ◊ Expr. (Ir.) A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, în raporturi strânse cu cineva. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = sumă de bani sau altă răsplată (neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor în care se pune mâncarea. – Slav (v. sl. bliudu). Vezi definitia »

CELULOID (‹ fr. {i}; {s} lat. cellula „cămăruță” + gr. eidos „aspect”) s. n. Material termoplastic, solid, lucios, flexibil, ușor inflamabil, obținut din nitroceluloză și camfor, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor etc. Este primul material plastic fabricat, în 1870, de chimistul american J.W. Hyatt. Vezi definitia »