atáre² (ca ~) loc. adj., loc. adv. Vezi definitia »

miére s. f. – Substanță dulce produsă de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Lat. *melem, în loc de mellem, de la mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; cf. alb. mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); it. m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Der. mieriu (var. meriu, mierei), adj. (de culoarea mierii, auriu); mieros, adj. (dulceag); mi(e)ruță, s. f. (limba mielului, Anchusa officinalis). Mierliu, adj. (cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o var. a lui mieriu, cu l expresiv (după Pușcariu, Dacor., VI, 406 și Candrea, din lat. *merulus „curat”). Vezi definitia »

Urinare dureroasa Vezi definitia »

ANCLANȘÁRE, anclanșări, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa. Vezi definitia »

BĂLOȘÍRE, băloșiri, s. f. Faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul. – V. băloși. Vezi definitia »