Definita cuvantului învățăcel
ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, s. m. (Fam.) Școlar, elev, discipol; ucenic. – Învățat + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu învățăcel
șomdigél s.n. (reg.) dop. Vezi definitia »
caraél s.m. sg. (înv.) vânt de est și de vest. Vezi definitia »
-PÉL elem. pelo-. Vezi definitia »
IZABÉL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu păr galben; șarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesă a Austriei, al cărei soț ar fi purtat trei ani aceeași cămașă în timpul asediului Ostendei]. Vezi definitia »
izvorél s.n. (pop., înv.) izvoraș. Vezi definitia »