Definita cuvantului învățătorime
ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu învățătorime
DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des2, compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). – Des2 + suf. -ime. Vezi definitia »
sinonime Vezi definitia »
SUPRANÚME s. n. nume adăugat la numele propriu al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o deosebi de altă persoană cu același nume. ◊ poreclă. (după fr. surnom) Vezi definitia »
PRENÚME s.n. v. pronume1 [în DN]. Vezi definitia »
CĂZĂCÍME s. f. Totalitatea cazacilor; mulțime de cazaci. – Cazac + suf. -ime. Vezi definitia »