FOLCLÓR s. n. 1. Totalitatea creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice, etc., a obiceiurilor și a tradițiilor populare ale unei țări sau ale unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu creațiile artistice, obiceiurile și tradițiile populare. – Din fr., engl. folklore. Vezi definitia »

TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor]. Vezi definitia »

STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor. Vezi definitia »

PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator) Vezi definitia »

SIMULATÓR s.n. Sistem tehnic destinat rezolvării ecuațiilor care caracterizează un anumit obiect sau fenomen. ♦ Dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spațial, în care se efectuează antrenamentele astronauților. [Cf. fr. simulateur]. Vezi definitia »