Definita cuvantului înviorare
ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înviorare
COMENTÁRE s.f. Acțiunea de a comenta. [< comenta]. Vezi definitia »
ACIDULÁRE s.f. Acțiunea de a acidula; acidizare. [< acidula]. Vezi definitia »
ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire. [Var.: înnomolíre s. f.] – V. înnămoli. Vezi definitia »
EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. Vezi definitia »
ÎNȘEUÁRE s. f. Acțiunea de a înșeua și rezultatul ei. – V. înșeua. Vezi definitia »