NECONFORMÍSM s. n. Nonconformism. – Ne- + conformism (după fr. non-conformisme). Vezi definitia »

PANTEÍSM, s. n. Concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme. Vezi definitia »

ICONOCLÁSM s. n. Mișcare socială, politică și religioasă din sec. VIII-IX, în Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei împotriva cultului icoanelor, a fost îndreptată împotriva aristocrației laice și ecleziastice. – Din fr. iconoclasme. Vezi definitia »

EGALITARÍSM s. n. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. (< fr. égalitarisme, rus. egalitarizm) Vezi definitia »