BIROCRATÍSM s.n. 1. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesivă de latura formală a problemelor și lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. ♦ (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme]. Vezi definitia »

GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Orientare a organismelor în anumite direcții sub influența curentului electric; electrotropism. – Din fr. galvanotropisme. Vezi definitia »

ADAMÍSM s.n. 1. Doctrină gnostică din primele veacuri ale creștinismului, ai cărei adepți, pentru a recâștiga puritatea originară, umblau goi, proclamând reîntoarcerea la condițiile de viață ale lui Adam. [< fr. adamisme]. Vezi definitia »

ȚĂRĂNÍSM s. n. 1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar. 2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice. 3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului. 4. vorbă, faptă, comportare grosolană. (< țărăn/ime/ + -ism) Vezi definitia »

NEOCATOLICÍSM s.n. Doctrina socială a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. néo-catholicisme]. Vezi definitia »