AUGMÉNT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. [Pr.: aug-] – Fr. augment (lat. lit. augmentum). Vezi definitia »

bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare. Vezi definitia »

VIVIFIÁNT, -Ă, vivifianți, -te, adj. (Livr.) Însuflețitor, dătător de putere. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. vivifiant. Vezi definitia »

INCOMODÁNT, -Ă adj. (Rar) Supărător, jenant. [< fr. incommodant]. Vezi definitia »

CLASICIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit clasic, căutat; care caută să imite clasicismul. [Cf. it. classicizzante]. Vezi definitia »