EVIDÉNȚĂ s.f. 1. Caracterul a ceea ce este evident; certitudine, claritate. ♦ Ceea ce apare clar sau atrage atenția. ◊ A scoate în evidență = a reliefa, a sublinia, a remarca. 2. Înregistrare, însemnare a tot ceea ce ține de o activitate, de o chestiune etc. [Cf. it. evidenza, lat. evidentia]. Vezi definitia »

ONCOCERCÓSĂ s. f. boală parazitară la om și la mamifere, provocată de oncocerc, prin mici tumori. (< fr. onchocercose) Vezi definitia »

CĂSIȘOÁRĂ, căsișoare, s. f. (Rar) Căsuță. – Casă¹ + suf. -ișoară. Vezi definitia »

INTERSÍSTOLĂ s. f. timpul scurs între sistola auriculelor și cea a ventriculelor inimii. (< fr. intersystole) Vezi definitia »

FOTOGRAVÚRĂ, fotogravuri, s. f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie; gravură obținută prin acest procedeu. 2. Heliogravură. – Din fr. photogravure. Vezi definitia »