INTERFEROMETRÍE, interferometrii, s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferență. – Din fr. interférométrie. Vezi definitia »

LUXÁȚIE s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr. luxation, lat. luxatio) Vezi definitia »

IATROMANȚÍE s.f. Prezicere prin care se pretindea a se indica bolile de care suferea cineva, tratamentul și evoluția lor. [Gen. -iei. / cf. fr. iatromancie < gr. iatros – medic, manteia – prezicere]. Vezi definitia »

PROTOZOOLOGÍE s.f. Disciplină zoologică care se ocupă cu studiul organismelor unicelulare. [< germ. Protozoologie]. Vezi definitia »

ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. – Din fr. altimétrie. Vezi definitia »