Definita cuvantului jurui
JURUÍ1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ◊ A făgădui ca soț (sau soție). ◊ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jurui
várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »
glătuí (-uésc, -ít), vb. – A pune la argăsit. Germ. glätten. Sec. XIX. Vezi definitia »
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui. Vezi definitia »
scurmuzuí, scurmuzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: scurmuzi) a zgâria superficial (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele); a scurma. 2. (refl.; fig.; despre durere) a ieși la iveală, a se manifesta (cu evidență). Vezi definitia »
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc. Vezi definitia »