hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare). Vezi definitia »

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate. – Din agheasmă. Vezi definitia »

pieptuí, pieptuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a-și disputa întâietatea. 2. a bate pe cineva. 3. a face vârf (la un stog). Vezi definitia »

a trage un cui expr. (tox.) a fuma a țigară de marijuana. Vezi definitia »

învițuí vb. IV refl. (înv.) a căpăta viață, a-și trage viața (din ceva). Vezi definitia »