Definita cuvantului laur
LÁUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu laur
șpur2, s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă. Vezi definitia »
FLANEUR NöR/ s. m. (rar) cel căruia îi place să hoinărească (pe străzi). (< fr. flâneur) Vezi definitia »
CAVOUR [cavúr], Camillo Benso, conte de (1810-1861), om politic itialian. Ideolog și conducător al nobilimii liberale moderate și burgheziei monarhiste; adept al politicii de unificare a Italiei în jurul monarhiei de Savoia. Prim-min. al regatului Sardiniei (1852-1861, cu o întrerupere în 1859), și al regatului Italiei unificate (mart.-iun. 1861). Unul dintre fondatorii statului italian modern. A susținut unirea Țărilor Române. Vezi definitia »
SUR- pref. „superior”, „în exces”, „neașteptat”. (< fr. sur-) Vezi definitia »
șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod. Vezi definitia »