COLORÍSM s. n. Tendință în pictură de a da o importanță deosebită coloritului. – Din germ. Kolorismus. Vezi definitia »

TAȘÍSM s. n. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii. (< fr. tachisme) Vezi definitia »

CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme]. Vezi definitia »

VIRILÍSM s. n. Dezvoltare a caracterelor sexuale secundare masculine la o femeie, ca urmare a unor tulburări endocrine. – Din fr. virilisme. Vezi definitia »

AUTOHTONÍSM s. n. Ansamblu de trăsături autohtone; p. ext. exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivități naționale. [Pr.: a-u-] – Autohton + suf. -ism. Vezi definitia »