BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric. Vezi definitia »

POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos) Vezi definitia »

CARPÁTIC, -Ă, carpatici, -ce, adj. Din munții Carpați, al Carpaților, privitor la Carpați; carpatin. – Din fr. karpatique. Vezi definitia »

ATÁXIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ataxie. [< fr. ataxique]. Vezi definitia »

ANTINEFRÉTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) împotriva durerilor de rinichi. (< fr. antinéphrétique) Vezi definitia »