TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite. Vezi definitia »

ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat. Vezi definitia »

AUTOLÍT s.n. (Geol.) Rocă magmatică înglobată în altă rocă, cu care a provenit din aceeași magmă inițială. [< fr. autolithe, cf. gr. autos – însuși, lithos – piatră]. Vezi definitia »

stăvít, -ă, adj. (înv.) alcătuit. Vezi definitia »

jitărít s.n. (reg.) 1. ocupația jitarului. 2. plata jitarului. Vezi definitia »