MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »

LACTÁZĂ s.f. Enzimă care transformă lactoza în glucoză și galactoză. [< fr. lactase]. Vezi definitia »

príngă, príngi, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două lemne puse de-a curmezișul peste capetele loitrelor la carul pentru transportat cereale. Vezi definitia »

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Din bocăni + suf. -eală. Vezi definitia »

DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »