zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans. Vezi definitia »

LIROGHITÁRĂ s. f. instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. (< fr. lyro-guitare) Vezi definitia »

VÍPLĂ s. f. Aliaj de oțel cu crom și nichel, inoxidabil și rezistent la acizi, întrebuințat în tehnica dentară. – Din germ. Wiepla. Vezi definitia »

ACĂRÍȚĂ, acărițe, s. f. (Pop.) Cutiuță în care se păstrează ace, ață și alte mărunțișuri necesare la cusut. – Din ac + suf. -ăriță. Vezi definitia »

ZIBELÍNĂ s.f. 1. Animal carnivor asemănător jderului, cu blana foarte frumoasă, care trăiește în Asia; samur. 2. Țesătură care are aspectul blănii de zibelină (1), făcută din lână de calitate superioară, cu firul foarte puțin răsucit. [< fr. zibeline, cf. it. zibellino]. Vezi definitia »