țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie. Vezi definitia »

CORNEÁNĂ s. f. rocă metamorfică dură și compactă, bogată în cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. cornéenne, lat. cornalina) Vezi definitia »

FOTODIÓDĂ s. f. 1. diodă a cărei funcționare depinde de intensitatea fluxului luminos ce cade asupra sa. 2. celulă fotoelectrică. (< fr. photodiode) Vezi definitia »

PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose. Vezi definitia »

RÁPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița. Vezi definitia »