ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură. Vezi definitia »

LUMINÍȚĂ, luminițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lumină. 2. (Pop.) Lumânare mică. 3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă (Oenothera biennis). – Lumină + suf. -iță. Vezi definitia »

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -ătură. Vezi definitia »

pișpăitúră, pișpăitúri, s.f. (înv.) șoaptă veninoasă (la urechea cuiva); pișpăit, cleveteală, intrigăraie. Vezi definitia »

BASTONÁDĂ s. f. bătaie cu bastonul, ciomăgeală. (< fr. bastonnade) Vezi definitia »