BÎSCA MICĂ, rîu, afl. stg. al rîului Bîsca Mare; 41 km. Izv. din M-ții Vrancei și confluează la Varlaam. Vezi definitia »

SPURCOÁICĂ, spurcoaice, s. f. (Ornit.) Spurcaci. – Din spurc + suf. -oaică. Vezi definitia »

RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală. Vezi definitia »

SEISMOGRÁMĂ s.f. Grafic obținut cu ajutorul unui seismograf, reprezentând oscilațiile scoarței terestre. [Pron. se-is-. / < fr. séismogramme, cf. gr. seismos – cutremur, gramma – scriere]. Vezi definitia »

SFÉRĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera. Vezi definitia »