Definita cuvantului onomatopee
ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pr.: -pe-e. – Pl. și onomatopei] – Din fr. onomatopée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomatopee
CIANOFICÉE s. f. pl. clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile, în ape dulci, bălți și locuri umede. (< fr. cyanophycées) Vezi definitia »
ULMACÉE s.f.pl. Familie de arbori având ca tip ulmul; (la sg.) arbore din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ulmacées]. Vezi definitia »
DULCINÉE s. f. (Fam. și ir.) Femeie iubită; femeie care constituie obiectul unei iubiri ridicole. – Din fr. dulcinee. Vezi definitia »
TROHLÉE s.f. (Anat.) Articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. [< fr. trochlée, cf. lat. trochlea – scripete]. Vezi definitia »
SPERMATORÉE s.f. Poluție. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. spermatorrhée, cf. gr. sperma – sămânță, rhein – a curge]. Vezi definitia »