Definita cuvantului organic
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism1, constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția insăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Și adv.; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism1; indisolubil. 3. (Despre substanțe, materii, etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora. – Din lat. organicus, fr. organique
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu organic
HEMIPLÉGIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hemiplegie. [< fr. hémiplégique]. Vezi definitia »
DEMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la demografie. [Cf. fr. démographique]. Vezi definitia »
ceasórnic (ceasórnice), s. n. – Aparat care servește la măsurarea timpului, ceas. Rus. časovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totuși, Pușcariu, Dacor., VIII, 111, crede că se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic. Vezi definitia »
ASEÍSMIC, -Ă, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. – Din fr. aséismique. Vezi definitia »
BISILÁBIC, -Ă adj., s. n. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic. (< fr. bissyllabique) Vezi definitia »