Definita cuvantului panicul
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu panicul
a ști dincotro bate vântul expr. a intui corect elementele care pot influența evoluția unui eveniment. Vezi definitia »
DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule) Vezi definitia »
a umbla cu gardul expr. (intl.) a fila pe cineva. Vezi definitia »
VESTIBÚL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum) Vezi definitia »
climatul social Vezi definitia »