LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. Vezi definitia »

Organul genital al barbatului. Vezi definitia »

ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule]. Vezi definitia »

obiectul cu care.... femeia Vezi definitia »

VERMÍCUL s. n. (arhit.) linie ornamentală sinuoasă evocând forma unui vierme în mișcare, în Renaștere. (după fr. vermiculure) Vezi definitia »