privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular). Vezi definitia »

Ceva ce se poate lipi, ca un poster Vezi definitia »

a-i lăsa gura apă după ceva expr. a-și dori / a râvni / a pofti ceva. Vezi definitia »

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver. Vezi definitia »

ceva care apare dupa ploaie Vezi definitia »