CONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic-religios apărut în sec. V î.e.n. în China, potrivit căruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovăduia respectul și supunerea necondiționată față de cei superiori ca situație socială. [Pron. -ci-a-. / < fr. confucianisme, cf. Confucius – filozof și moralist chinez]. Vezi definitia »

SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Vezi definitia »

COLBERTÍSM s. n. sistem economic potrivit căruia se cere protecționismul temporar al producției naționale. (< fr. colbertisme) Vezi definitia »

ESOFAGÍSM s. n. Spasm al esofagului care apare la bolnavii de tetanos, în isterie, turbare etc. – Din fr. oesophagisme. Vezi definitia »

CAMERALÍSM s. n. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII. (< germ. Kammeralismus) Vezi definitia »