OPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană calificată care supraveghează funcționarea unui aparat sau a unei mașini. 2. Care operează; chirurg. 3. Cel care mânuiește aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operațiile matematice (numere, funcții, vectori etc.), care se găsește indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controlează acțiunea a două sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; genă operatorie. 4. (Mat.) Funcție, aplicație. ♦ Funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care acționează asupra cuiva]. Vezi definitia »

panceaúr, -ă, adj. 9reg.) nebun, trăznit, aiurit, zăpăcit, țicnit. Vezi definitia »

huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos. Vezi definitia »

celár (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar. Vezi definitia »

PARAZITÁR, -Ă adj. 1. (Care duce o viață) de parazit. 2. Provocat de un parazit. [Cf. fr. parasitaire]. Vezi definitia »